Când Jupiter era în stadiile sale incipiente, avea potențial o formă plată, prezentând noi perspective asupra formării planetelor și asupra gamei largi de sisteme stelare care există în întregul univers. Având în vedere acest lucru, se pune întrebarea: care a fost aspectul lui Jupiter în tinerețe?
În acest articol vă vom spune tot ce trebuie să știți despre cum Jupiter poate să fi fost plat.
Caracteristicile lui Jupiter
Cu un diametru de aproximativ 140.000 de kilometri, Jupiter domnește ca cea mai colosală și masivă planetă din sistemul solar. Jupiter, cu o masă de aproximativ Cu 1.900 de miliarde de tone, are aproximativ 11 ori dimensiunea Pământului și de 318 ori greutatea acestuia. La fel ca Soarele, Jupiter este compus în principal din hidrogen și heliu.
Atmosfera se caracterizează prin densitatea și turbulența sa, cu nori vibranti și furtuni masive care amintesc de Marea Pată Roșie. Jupiter, un corp ceresc care nu are o suprafață solidă, este format din mai multe straturi de gaz, lichid și metal care înconjoară un nucleu stâncos. In afara de asta, Această planetă are un câmp magnetic robust care produce aurore polare impresionante.
Jupiter, corpul ceresc care are potențialul de a deveni o stea, găzduiește un grup de 79 de luni, dintre care unele sunt de mare importanță în domeniul astrobiologiei. Luni precum Europa și Enceladus sunt deosebit de captivante pentru potențialul lor de viață extraterestră.
Jupiter, cu dimensiunile sale imense, i-a determinat pe unii astronomi să o clasifice drept o stea eșuată, adică nu s-a luminat ca Soarele din cauza masei sale insuficiente. Estimarea generală este că un obiect trebuie să îndeplinească anumite criterii pentru a deveni stea.
Pentru a declanșa reacții de fuziune nucleară în miezul său, un corp ceresc trebuie să aibă o masă nu mai mică de 8% din cea a Soarelui, ceea ce se traduce în aproximativ 80 de ori masa lui Jupiter. Dacă Jupiter ar fi îndeplinit acest criteriu, ar fi inițiat procesul de fuziune nucleară, având ca rezultat eliberarea unei cantități semnificative de energie.
Jupiter ar fi putut fi o stea
Jupiter, deși este destul de departe de pragul menționat, emite doar o cantitate modestă de energie și lumină. Deși nu este o stea, ea exercită o forță gravitațională semnificativă asupra sistemului solar, generată parțial de contracția sa gravitațională și dezintegrarea radioactivă a elementelor. Această căldură reziduală joacă un rol crucial în influența lui Jupiter asupra sistemului solar.
Această planetă este un corp ceresc capabil să modifice traiectoriile planetelor vecine, asteroizilor și cometelor, are capacitatea de a redirecționa sau de a prinde orice obiect care se apropie. Ca majoritatea planetelor, Jupiter are o formă sferică, deși nu și-a menținut întotdeauna această formă, conform unei ipoteze recente.
Conform propunerii a doi astrofizicieni de la Universitatea din Central Lancashire, Jupiter a luat inițial forma unui disc care se rotește rapid, asemănător cu planeitatea unei clătite sau cu rotunjimea unei bomboane M&M sau Rocklets.
Jupiter poate să fi fost plat
Formarea lui Jupiter poate fi atribuită unui fenomen cunoscut sub numele de instabilitate a discului. În timpul acestui proces, discul de gaz și praf care înconjoară o stea tânără se rupe în fragmente mai mici din cauza forțelor gravitaționale. Aceste fragmente se unesc apoi și se condensează, formând în cele din urmă planete. În cazul lui Jupiter, distanța sa față de stea și rotația rapidă au ca rezultat forma sa alungită distinctivă.
După ce ți-ai făcut cercetările, Oamenii de știință au stabilit că, pe măsură ce mai mult material este aspirat, acesta începe să formeze o formă rotunjită. Simulări complicate pe computer dezvăluie traiectoria evolutivă a acestor corpuri cerești aplatizate. Printre acestea, Jupiter se remarcă ca un exemplu excelent, trecând de la o formă plată la o formă mai sferică.
Conceptul că Jupiter avea inițial o formă plată are implicații importante pentru înțelegerea dezvoltării și evoluției planetelor gigantice gazoase. Mai exact, indică faptul că aceste planete trec printr-un proces de formare mai rapid la distanțe mai mari de originea lor.
Informațiile recent descoperite despre stea sugerează că structura sa poate fi mai mult decât se credea inițial. Această descoperire ar putea oferi o explicație pentru prezența anumitor exoplanete care provoacă înțelegerea convențională a modului în care se formează planetele. Dimpotrivă, De asemenea, indică faptul că planetele aplatizate au caracteristici unice.
Planetele care deviază de la o formă sferică prezintă caracteristici distincte, inclusiv suprafață crescută, densitate redusă, temperatură ridicată și luminozitate sporită. Aceste atribute unice facilitează identificarea și examinarea unor astfel de corpuri cerești, atât în interiorul, cât și în exteriorul propriului nostru sistem solar.
Dacă Jupiter și omologii săi plate nu reușesc să adune suficient material pentru a obține o formă rotunjită, ei pot rămâne aplatizați pentru o perioadă lungă de timp, sau chiar pe termen nelimitat. Este important de reținut că Jupiter nu este singura planetă care ar fi putut experimenta o fază plată în trecut. Această idee vine de la astrofizicienii care au studiat formațiunile planetare.
S-a teoretizat că nu numai Jupiter, ci și alte planete gigantice gazoase, cum ar fi Saturn, Uranus și Neptun, au căpătat inițial o formă alungită ca urmare a instabilității discului în timpul formării sale. Mai mult, aceste planete au reușit să mențină această formă pe tot parcursul existenței lor.
Nivelul de aplatizare pe care îl are o planetă este determinat de o măsurătoare specifică cunoscută sub numele de aplatizare. Această măsurătoare este calculată prin scăderea diametrului polar din diametrul ecuatorial. În cazul lui Jupiter, aplatizarea sa este înregistrată ca 0,06487, ceea ce indică faptul că.
Diametrul polar al lui Uranus este de 0,09796, în timp ce diametrul său ecuatorial este cu 6,487% mai mare. Același lucru este valabil și pentru Saturn. Valorile lui Uranus și Neptun, 0,02293 și respectiv 0,01708, le depășesc cu mult pe cele ale planetelor terestre.
Jupiter și omologii săi plate posedă un nivel remarcabil de minim de aplatizare, măsurând mai puțin de 0,01. Datorită progreselor tehnologiei și științei, acum putem aplica teoria conform căreia Jupiter este plat nu numai planetelor din sistemul nostru solar, ci și exoplanetelor, care sunt planete care orbitează în jurul altor stele decât a noastră.
Sper că cu aceste informații puteți afla mai multe despre ce Jupiter ar fi putut fi plat și tot ce poate fi investigat în jurul acestui lucru.